Dacă vrei să trăieşti într-o lume mai bună, citeşte articolul ăsta

 

O altă zi frumoasă se deschide în faţa noastră.

Poate că e mai rece decât ne-am fi dorit.

Poate că e vremea închisă şi mohorâtă.

Poate bate vântul, dar tot o zi frumoasă este.

Obişnuim aproape de fiecare dată să ne plângem din primele clipe în care deschidem ochii.

Suntem pe grabă să pregătim toate cele necesare pentru noi şi pentru cei dragi.

Plecăm în fugă la locul de muncă şi parcă nimic din mediul înconjurător nu ne mai atrage atenţia.

Ne enervam destul de uşor, mai ales dacă lucrurile nu sunt în regulă în viaţa noastră şi parcă nu facem parte din peisajul care ne este dat să îl trăim în această etapă a vieţii.

Înjuram, folosim vorbe grele uneori, ne considerăm perfecţi şi superiori altor oameni.

Judecăm, arătăm ca noi avem mai mult, criticam şi le negăm rezultatele celorlalţi.

Demonstrăm noi cum s-ar face lucrurile perfect în timp ce stăm pe canapea.

 

Oferim critică gratuită fără să cunoaştem măcar povestea fiecărui om, suferinţa şi luptele sale.

Nu realizăm ca toate astea nu fac altceva decât să ne înnegrească sufletul, să ne consume energia şi să ne ofere la pachet o zi proastă.

Aud fără să vreau în jurul meu oameni care etichetează şi care vorbesc de rău pe alţii.

Avem atât de mult timp liber şi atâtea rezultate extraordinare în viaţa noastră încât ne rămâne suficient timp să ne “ocupăm” de viaţa altuia, să bârfim, să judecăm, să arătăm cu degetul.

Acest comportament e mai practicat decât exerciţiile fizice, doar că impactul şi beneficiul pe care îl oferă unul faţă de altul este total diferit.

Dacă am folosi tot timpul ăsta pentru noi, oare cât de multe lucruri nu am realiza?

Nu sunt nici eu vreo uşă de biserică.

La fel ca şi tine sunt om şi alunec uneori în comportamente care nu îmi fac cinste şi care nu îmi aduc deloc beneficii asupra vieţii mele.

Hai să îţi spun ceva din trecutul meu 🙂

Am judecat ani la rând oamenii. Devenisem un expert în critică şi complet nefericit.

Le găseam de fiecare dată ceva de criticat oamenilor.

Îi blamam, vorbeam urât în prezenţa şi în lipsa lor şi eram atât de preocupat de asta.

Nu ştiam pe atunci că e un lucru rău.

 

Mi se părea că sunt acceptat şi simţeam ca şi eu contez atunci când bârfeam într-un grup sau făceam glume “bune” despre oameni.

Orice greşeală pe care o făceau alţii asupra mea o vedeam ca pe ceva direct şi intenţionat.

Nu ştiam ce e aia empatie, solidaritate, etc.

Nu am învăţat de la alţii acest comportament şi nici nu am fost influenţat.

Mi-am dezvoltat critică şi judecata excesivă a oamenilor din modul în care mă comportam cu mine însumi.

Nu ştiam ce înseamnă conceptul de iubire de sine, de acceptare…

Mă vedeam un duşman care zăcea în corpul meu şi la orice ocazie îl atacăm.

Când te lupţi cu tine însuţi şi te răneşti, exista o falsă aparenta cum că ai câştiga, dar în realitate pierzi foarte mult.

Şi aşa mi-am petrecut ani la rând, până să înţeleg şi să aplic anumite principii psihologice.

 

Se întâmplă şi ceva interesant aici:

Pe măsură ce judecăm oamenii mai mult, eram şi mai mult judecat de oameni.

Karma era prezentă 🙂

Îmi doream să trăiesc într-o lume în care există acceptare, iubire, respect şi se pune în valoare fiecare om, dar era imposibilă treaba asta.

Îmi formasem şi convingerea că oamenii sunt răi şi alte “calităţi” destul de creative pe care le asociam.

Şi cum spuneam, judecăm oamenii şi eu eram judecat la rândul meu.

Am început să aduc o schimbare şi după multe conştientizări am realizat că voi putea să trăiesc într-o lume ok, înconjurat de oameni buni şi de iubire doar atunci când eu voi începe să îmi ofer iubire, să încetez să mă mai judec, să fiu bun şi răbdător cu mine.

Cu timpul, am realizat că nu mai simţeam nevoia să mă judec şi nici să judec pe alţii atât de mult cum o făceam.

Am realizat că, pentru a putea face curăţenie afară şi ca să poţi construi o lume în care iubirea, acceptarea şi gândurile bune să fie prezente, e nevoie să curăţ casa sufletului meu.

Am început să îmi înlocuiesc pas cu pas critica şi judecata şi am înţeles atât lucruri psihologice cât şi aspecte spirituale.

Am învăţat ceva aici:

Fiecare om este creaţia Lui Dumnezeu, indiferent ce înseamnă acest termen pentru tine.

Atâta timp cât fiecare om este creaţia Lui Dumnezeu, tu, în momentul în care judeci o anumită persoană, de fapt îl judeci pe Dumnezeu şi îl negi şi astfel pierzi legătura cu El.

Am înţeles că fiecare om este special şi este purtător de Dumnezeu şi înţelegând asta, nu mai simt nevoia să judec. Nu fac asta din teamă de pedeapsă, ci din iubire.

Aşa că, în fiecare om pe care îl vezi, indiferent de naţionalitate, de religie, de apartenenţa la un anumit grup, orientare politică, de statut financiar, etc.. este creaţia Lui Dumnezeu şi fiecare om este special.

 

Chiar dacă îl vezi cu mâna întinsă la colţul blocului sau într-o poziţie de conducere, toţi suntem egali, dar diferiţi. 

Pe mine m-a ajutat foarte mult când am înţeles acest lucru pentru că am reuşit să îmi păstrez energia şi să o consum în scopuri cu adevărat constructive.

Păţesc uneori ca gândurile mele să o ia razna şi să îmi vină în minte anumite etichete, dar fiind conştient de ele, reuşesc să le elimin rapid şi să opresc tendinţa de a judeca.

Cu cât există mai multe goluri în interiorul tău, cu cât mai puţin te accepţi pe tine însuţi, cu cât mai puţină încredere ai, cu atât tendinţa mai mare de a judeca, de a blama şi de a pune etichete.

Mai sunt şi unele aspecte care ţin de fiecare în parte. Nemulţumiri, frustrări acumulate, piedici, blocaje care toate nu fac altceva decât să îndemne la comportamente de genul ăsta.

Fiecare om este alcătuit din mai multe aspecte, mici părticele care puse cap la cap alcătuiesc un întreg.

Mulţi oameni nu cunosc acest “tablou” alcătuit din piese individuale şi le amesteca cu ale altora.

De asta sunt oameni care se ataşează atât de mult de viaţa altora încât uită de propria viaţă.

 

Nu vorbesc aici situaţia în care apare critica, ci de situaţia în care unii oameni oferă prea mult ajutor celorlalţi şi asta nu îi face să trăiască deloc în lumea în care îşi doresc.

Sunt de părere ca, în orice domeniu şi situaţie e vorba de echilibru.

Să existe o egalitate între anumite aspecte.

Dacă te vei dedica foarte mult oamenilor, uitând de propria  viaţă, vei ajunge să trăieşti artificial.

Vei fi ca un parazit ce trăieşte atâta timp cât trăieşte şi gazda lui.

Ştiu că poate suna un pic aiurea expresia asta, dar am întâlnit extrem de multe persoane care au uitat complet de viaţa lor şi sunt 100% dedicaţi altora.

De la critica excesivă şi respingere a oamenilor, au ajuns la extrema cealaltă de a lua responsabilitatea fericirii altor oameni.

Toate astea aduc un mare haos în viaţa de zi cu zi şi o lipsă totală a rezultatelor personale.

 

Cum să fii cu adevărat fericit, dacă tu munceşti la “altă casă” în timp ce propriul cămin se prăbuşeşte peste tine?

Unii oameni realizează târziu asta şi au prea puţin timp să mai schimbe ceva.

Alţii nu realizează niciodată şi sfârşesc cu o viaţă săracă şi lipsită de rezultate.

  • Tu cât de mult te implici în viaţa ta?
  • Cât de mult dai aripi visurilor tale cele mai importante?
  • Cât de mult te iubeşti şi faci zilnic mici paşi în direcţia lucrurilor pe care le doreşti?
  • Cât de mult critici şi judeci oamenii?
  • Cât de multe regrete ai acumulat comparativ cu rezultatele tale?

 

Dacă răspunsurile la aceste întrebări nu sunt foarte mulţumitoare pentru tine, e timpul pentru o nouă abordare.

Întreaga noastră viaţa este ca un joc pe care uneori nu prea ştim să îl jucăm.

Piesele ne sunt aruncate pe masă, amestecate cu piesele altora.

În încercarea firească de a fi fericiţi, încercam să asamblăm şi să facem jocul cu piesele altora.

Deşi vedem că nu se potrivesc, încercam şi tot încercăm, în speranţa că o minune se va întâmpla şi noi vom fi cu adevărat fericiţi.

Cât timp ai economisi dacă ai ştii care sunt piesele tale şi care nu?

Câte emoţii negative ai evita şi câte experienţe aiurea dacă ai ştii care sunt piesele tale şi ai învăţa cum să construieşti viaţa ta cu ele?

Cât de mult timp ai scutii dacă ai afla exact piesele care aduc rezultatele pe care le doreşti?

Din dorinţa de a ajuta oamenii să iasă cât mai repede din starea în care şi eu mi-am petrecut ani de zile şi rezultatele mele erau absente sau extrem de slabe, am lansat un plan personal de transformare, care răspunde la provocările din ziua de astăzi.

 

Îţi propun o formulă diferită prin care îţi recapeţi puterea şi începi să te reconstruieşti pe tine însuţi.

Îţi prezint cea mai nouă carte scrisă de mine, Puzzle-ul transformării personale, o carte prin care mi-am propus să te ajut să descoperi părţi necunoscute ale interiorului tău şi resurse pe care nici nu ştiai că le ai.

Cartea nu face altceva decât să te ajute să scoţi la lumină piese tale şi să le foloseşti la transformarea ta personală şi reîntregirea tabloului tău.

Ea conţine 55 de piese alese cu grijă şi care, aranjate cu cap, te vor ajuta să te reconstruieşti pe tine însuţi.

Această carte este dedicată eroului care nu a apus în interiorul tău şi este pregătit să iasă la lumină şi care simte că acum este momentul.

Orice mică amânare înseamnă o pierdere şi dacă ai decis că de acum înainte să te îndrepţi într-o direcţie bună, cartea reprezintă un instrument puternic pe care îl poţi avea la îndemână.

Frumusețea ei nu se află în cuvintele pe care le-am scris, ci în faptele pe care le vei genera cu ele, pentru că jocul vieţii tale, realizat cu piesele tale, îţi va aduce rezultate de care nu credeai că eşti capabil.

Va fi o carte care te va purta într-o călătorie frumoasă şi vei cunoaşte piese importante ale interiorului tău. Ea este o carte de fapte şi acţiune.

O carte importantă pentru rezultatele pe care le vei obţine parcurgând acest joc.

Da-ţi voie să construieşti, ghidat de mine, Puzzle-ul transformării personale şi fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume!

Intră şi comanda cartea acum:

Leave A Response

* Denotes Required Field