Cum aduci fara sa stii suferinta in viata ta si a copilului tau

Cu ochii in lacrimi, cu pasii marunti si cu multa suferinta in suflet, copilul firav mergea spre casa.

Era tinut de mana de catre mama lui si mersul prea incet al copilului o scotea din minti pe femeia suparata si prea grabita, ce nu inceta sa isi agreseze verbal copilul in plina strada, la o ora aglomerata din zi, intr-o zona centrala.

Se intorceau de la gradinitia, acolo unde a avut loc un scandal monstru si gradinita era locul de unde copilul a inceput sa planga si punctul de pornire al suferintei lui si asta doar in aceasta zi…

Nu colegii de gradinita erau cei care i-au facut rau celui mic si nici educatoarea, ci propria mama ce a ajuns nervoasa de la serviciu si a trecut sa isi ia copilul acasa.

Femeia a avut o zi nu tocmai placuta la locul de munca si fiind foarte stresata si grabita, a gresit unele proiecte pe care avea nevoie sa le predea urgent si acest lucru i-a adus o tensiune in plus si au facut-o sa se comporte atat de dur cu cel mic.

Nu era prima data cand copilul lua bataie, dar cu siguranta nici ultima…

Daca statea femeia sa se gandeasca mai bine, tensiunea, teama si frica sunt elemente ce erau prezente in fiecare zi in viata ei si chiar si nervii varsati pe copil sunt lucruri obisnuite.

Mama acelui copil traieste intr-o continua stare de anxietate si duce in fiecare zi o lupta cu ea insasi, dar pe langa toate acestea se pare ca nu este singura care sufera.

Se simte neincrezatoare in fortele proprii, lipsita de importanta, slaba si chiar neputincioasa in fata situatiilor si tine cont prea mult de ce zic altii.

Ea stie ca poate sa faca ceva in directia asta, poate sa schimbe ceva si chiar si asa, prefera sa traiasca intr-o continua stare de tristete si de anxietate si sa ii faca viata un calvar celui mic si nici ei sa nu ii fie prea bine.

Se simte nemultumita de viata pe care o are, dar chiar si asa, nu doreste sa schimbe nimic.

Isi iubeste mult copilul, dar prea confuza fiind de toate cate se intampla in viata ei, se comporta foarte dur cu cel mic si chiar il loveste destul de des.

Femeia sufera, si in interiorul ei se da o lupta in fiecare zi.

Pe de-o parte exista toate acele presiuni sociale pe care simte ca nu le mai poate controla, apoi tine prea mult cont de standardele impuse de altii, se consuma si doreste sa realizeze lucrurile perfecte si fara sa isi dea seama proiecteaza si asupra copilului aceleasi dorinte, iar cand fiul ei nu se conformeaza, ea apeleaza la violenta, doar sa se faca inteleasa si sa capteze atentia si sa arate celui mic cine este “autoritatea suprema” si pe cine e nevoie sa stie de frica.

Actioneaza gresit asa cum majoritatea parintilor o fac si astfel ajung sa ii invete pe copii ca nu este bine si normal sa greseasca, ci sa aiba intotdeauna rezultate perfecte, lucru ce este imposibil, dar si sa faca lucrurile de teama unor pedepse ulterioare.

Pe de alta parte, femeia este constienta si de latura ei buna, de puterea sa interioara si de farama de incredere ce ar putea sa o ajute sa se impace cu ea si astfel sa traiasca o viata diferita, una in care este raspunzatoare pentru tot ce face si una in care isi traieste viata asa cum isi doreste.

Stie ca poate sa schimbe ceva, stie ca nu se comporta corect cu copilul ei si totusi continua…

Cel mic se intorcea de la gradinita, acolo unde astazi a fost certat pentru ca nu a reusit sa deseneze la fel de frumos cum au desenat ceilalti colegi, ca din perspectiva mamei nu a fost suficient de bun si la fel de talentat sa realizeze un desen frumos si a facut-o de ras cu “caricatura” fiului ei.

De fapt, adevarul este ca prea multi dintre parinti au nevoie de o mica scanteie pentru a aprinde jarul ce se gaseste in interiorul lor si de a-si varsa toate nemultumirile personale pe umeri copilului.

Copilul dezamagit, cu capul in pamant, cu lacrimile calde ce curgeau pe obraji era lipsit de putere si de aparare suspina incet cu fiecare pas pe care il facea.

Ti se rupea inima daca il vedeai cum intr-un corp atat de mic, cu un chip minunat si cu o frumusete destul de rar intalnita (desi toti copiii sunt frumosi), ascundea in sinea sa o poveste trista, o durere si o intreaga suferinta, inca din perioada copilariei, atunci cand parintii sunt singurii responsabili pentru buna crestere si dezvoltare a copilului si unde impactul lor este unul extrem de ridicat.

Fara sa constientizeze macar, multi oameni distrug copilaria celor mici prin modul brutal in care se comporta si chiar daca sunt cazuri mai rare sau mai putin intalnite, consider ca aceste lucruri sunt importante pentru oricine, fie ca esti parinte sau nu, pentu ca, iti voi spune mai tarziu ce legatura are acest articol cu tine, asa ca te rog sa il citesti pana la capat pentru ca iti poate aduce schimbari importante in viata ta.

Mama acelui copil obisnuia sa foloseasca cuvinte “acide” ce are grija ca stima de sine a copilului sa nu reuseasca sa se instaleze si planta in subconstientul celui mic semintele unor convingeri limitative ce il vor urma intreaga viata, lucru ce se va reflecta in rezultatele copilului.

Nu am putut sa inteleg niciodata cum anume poti creste un copil lovindu-l, sau ce fel de educatie consideri ca poti sa ii dai unui copil daca in locul cuvintelor bune si de apreciere, de incurajare si de valorificare a talentului, a personalitatii copilului si a bogatiei ce se afla in interiorul lui, tu ca si parinte alegi sa ii oferi fara nici o urma de vinovatie, o curea la fund sau alta forma de agresiune, sau cuvinte precum “esti prost”, “tampit”, sau “nu esti in stare de nimic”, in loc de o vorba buna…

Din pacate mi-a fost dat sa vad o multime de cazuri atat pe internet, la televizor si in viata de zi cu zi in fata gradinitelor si chiar la scoala, diferite forme de “educatie” pe care parintele, in special mamele, au grija sa le-o ofere copilului.

Imi e greu sa cred si sa inteleg cum anume va arata viata unui copil in adolescenta daca de mic a fost crescut si educat prin violenta atat fizica cat si verbala si cum va arata stima lui de sine si increderea in fortele proprii.

Foarte multi parinti nici nu constientizeaza impactul pe care il au vorbele aruncate asupra copilului si cat de taioase sunt ele pentru cel mic.

Sa nu mai spun de multele cazuri pe care le-am intalnit in locuri publice in care mama sau tata isi loveau copilul la magazin pentru ca a pus mana pe o jucarie care ei nu si-o permit sau cat de repede este certat un copil si chiar lovit atunci cand “foloseste” singura misiune a acestuia si anume aceea de a cerceta lucrurile din jurul lui.

Ma intreb, oare cum va arata viata unui copil daca este oprit din a explora lumea din jurul lui, daca este lovit in public si daca in loc de vorbe de incurajare si de iubire, este mereu considerat un om rau, un neascultator si chiar un prost? Tu ce parere ai?

Nu mica mi-a fost mirarea sa aud cati parinti au obiceiul sa isi faca copiii prosti si sa ii considere lipsiti de valoare, dar lucrul cel mai trist este ca in adolescenta si in viata, copilul va ajunge sa creada ca ceea ce spun parintii reprezinta adevaruri absolute pentru el si copilul se va invarti mereu in jurul ideilor care l-au definit in timpul copilariei.

Parintii reprezinta primele modele pentru fiecare dintre noi si mintea noastra din copilarie considera ca atitudinea parintilor si comportamentul lor sunt lucruri corecte ce exprima realitatea si nu doar un mod de a trai viata.

Gandeste-te doar ce va crede un copil cand isi vede parintii ingrijorati din cauza banilor si ii aude mereu injurand banii si chiar blestemandu-i?

Sau atunci cand vede ca in casa au o multime de certuri si de discutii din cauza banilor?

Copilul va crede ca banii reprezinta un lucru rau de care trebuie sa se fereasca pentru ca are cel mai bun exemplu pe care il considera realitate in familie si in mintea lui, ce este ca un burete ce absoarbe informatii, va considera ca gestul parintilor este unul corect, pentru ca, fiind inca un copil, nu intelege ca parintii pot avea si comportamente negative si nu poate sa faca diferenta intre ce este real si ce este doar un comportament.

Atunci cand ne adresam copilului nostru cu expresia “esti prost”, avem nevoie ca mai apoi sa ii aducem 10 vorbe pozitive si de incurajare care sa ii echilibreze balanta si astfel copilul sa se simta apreciat.

Un lucru prea putin cunoscut este acela ca multi parinti nu stiu ca, in momentul in care ii spunem copilului “esti prost” acestuia ii “plantam” in minte un gand, un gand care daca este hranit ulterior  si ajunge sa se transforme intr-o convingere, iar mai apoi va genera actiuni si comportamente ce sunt in concordanta cu aceasta expresie.

Copilul nu ar trebui sa creasca in medii negative, in locuri in care nu este lasat sa se dezvolte, acolo unde este certat si pedepsit pentru fiecare greseala, acolo unde se tipa la el si unde nu se simte confortabil.

Un parinte ar trebui sa stie sa adreseze copilului cuvinte de apreciere, de sprijin in formarea personalitatii copilului si sa ii spuna tot timpul cat de minunat este.

Spunandu-i foarte des acest lucru, copilul va simti in sinea lui pe masura ce va creste ca este un om minunat, ca viata lui este minunata, ca face lucruri minunate in viata si ca atrage in sinea lui oameni minunati.

Gandeste-te doar ce diferenta uluitoare este intre un copil care a fost crescut si “alintat” mereu cu vorbe negative de genul: “esti prost” , ” nu esti bun de nimic” si un copil care a invatat sa creada ca este minunat si ca acele mici sarcini pe care le rezolva sunt cu adevarat minunate.

Cata incredere in propriile forte va dezvolta cel care a crescut intr-un mediu negativ si cata incredere si ce rezultate va avea copilul caruia i s-a spus cat de minunat este?

Cu siguranta ca toti parintii isi iubesc copiii si chiar daca exista si exceptii, da-mi voie sa cred ca toti parintii care sunt alaturi de copiii lor ii iubesc si le doresc numai binele, dar mare atentie la vorbele pe care un parinte le adreseaza copilului pentru ca acestea ii pot influenta si chiar distruge viata.

Si ce te faci daca inca nu esti parinte si nu ai un copil?

Ei bine, m-am gandit si la asta si da-mi voie sa iti spun ca articolul acesta o sa te ajute in mod deosebit, chiar daca nu esti parinte, asa ca poti sa citesti in continuare.

Am vazut o multime de copii ce sufera din cauza modului in care au fost tratati in copilarie si am cunoscut si cazuri destul de des intalnite de oameni care acum au devenit adulti si mi-au povestit cum arata copilaria lor si care erau vorbele cu care au fost crescuti si in majoritatea cazurilor nu s-a pus accentul pe valorificarea potentialului copilului, pe incurajarea lui si dezvoltarea lui intr-un mediu care sa ii favorizeze asta.

De aici se explica si majoritatea problemelor pe care acum le intampina ca adult, cum ar fi lipsa increderii in sine, teama ce ii opreste sa se afirme si sa traiasca viata pe care o merita, lipsa de curaj in urmarea pasiunilor, teama de vorbit in public si multe altele.

Modul in care ai trait in primii ani de viata si mai apoi in copilarie reprezinta piatra de temelie a vietii tale pentru ca de acolo aduni cele mai multe informatii si iti formezi o anumita perceptie despre viata, despre tine si despre oameni si aceasta te va ghida in continuare toata viata, daca nu alegi sa schimbi ceva.

Tot ceea ce ai acumulat in copilarie, poate fi indepartat prin autocunoastere, prin dorinta puternica de a schimba ceva si prin obiectivul de a recapata libertatea, pentru ca nici unui om nu ii place sa fie sclav sau dependent de cineva si mai ales sclavul propriilor ganduri si credinte limitative.

As vrea sa iti spun care este legatura ta cu acest articol chiar daca nu esti parinte, dar inainte de asta as vrea sa iti prezint un paragraf in care este explicat mult mai bine cat de important este relatia pe care o are parintele in viata copilului, atunci cand acesta este prea mic sa poata face diferenta intre perceptie si realitate.

“Daca am aseza un copil de trei ani in mijlocul camerei si am incepe sa tipam la el, spunandu-i cat de prost este, criticandu-l pentru ca nu face niciodata ceea ce trebuie, spunandu-i ca trebuie sa faca cutare lucru, daca il tragem de urechi, aratandu-i dezordinea pe care a lasat-o, daca ii dam cateva palme la fund, vom sfarsi prin a avea un copil docil, asezat la colt si facand tot ce ii spunem, dar cu ochii in lacrimi.

 De acum incolo exista sanse mari ca acel copil sa ne asculte dar nu vom ajunge niciodata sa ii cunoastem adevaratul potential.

Daca am lua acelasi copil si i-am spune cat de mult il iubim si cat de mult ne pasa de el, cat de mult ne place cum arata, cat de inteligent este, cat de bine se descurca in tot ce face, daca i-am explica faptul ca este normal sa greseasca, intrucat numai astfel poate invata si daca i-am spune ca vom fi intotdeauna alaturi de el, indiferent de ce ar face in viata, copilul va face dovada unui potential care ne va uimi!”

Fragment extras din cartea „Poti sa-ti vindeci viata” – Louise L. Hay

Cu ochii umezi, din care inca ii curgeau lacrimi ce se intalneau sub barbie, copilul isi continua drumul si mama lui il certa fara incetare si din cand in cand ii mai adresa cateva cuvinte ce il faceau sa planga si mai tare.

Oamenii treceau uimiti, cu durere in suflet pe strada, cand vedeau cum tanara mama isi grabea copilul si cum il certa la fiecare pas pe care il facea.

Unii poate se regaseau in povestea ce le era reprezentata in fata lor si poate ca si ei sau trecut prin asta, altii isi faceau cruce si isi imaginau cum o sa arate viata celui mic si altii bag de seama ca si-ar fi dorit sa intervina, dar poate de teama au ales sa stea si sa priveasca si sa isi vada in continuare de drum.

Cu vorbe grele, cu visuri spulberate si cu atmosfera placuta de la gradinita in minte, de cand se juca alaturi de colegi cu piesele de lego si era liber sa dea nastere unor mici constructii ce ii dezvolta creativitatea, copilul trist ajunse acasa acolo unde totul se aplifica, unde din nou este certat si lovit si unde nu isi aude nici o vorba buna, nici o alinare si este inundat de atatea lacrimi.

Seara cand merge la culcare, cu glas duios isi spune rugaciunea si il implora pe Dumnezeu ca tot acest calvar sa se sfarseasca si maine sa inceapa o noua zi mai buna decat cea de azi.

Isi doreste o zi in care sa auda vorbe bune, sa fie luat in brate, pupat si rasfatat, sa fie sprijinit in dezvoltarea sa, sa fie incurajat si alintat si mai ales sa inlocuiasca fiecare lacrima pe care o varsa cu un zambet.

Isi doreste sa inlocuiasca tristetea si nefericirea cu dragostea, cu iubirea si cu fericirea.

Isi doreste ca parintii sa nu il mai bata, sa nu il mai certe atunci cand greseste, ci sa ii arate prin vorbe bune, prin fapte si prin cuvinte incurajante ca este om si uneori mai este nevoie si de o greseala pentru a invata o lectie.

Isi doreste ca parintii sa aiba incredere in el sa il aprecieze si sa creada in puterea lui.

In situatia copilului a carei poveste ti-am spus-o mai sus, se gasesc o multime de copii care sunt victime ale parintilor si care poate din nestiinta aplica un asemenea tratament cu un impact puternic in dezvoltarea lor.

Poate ca esti parinte si poate te-ai regasit prin cele scrise de mine si poate ca in sinea ta nu esti de acord cu ceea ce scriu, dar crede-ma ca poti face rau unui copil atat de usor si acest lucru poate fi inlocuit cu ganduri si fapte bune.

Poate ca nu esti inca parinte si as vrea sa iti spun ca tratamentul pe care mama din situatia prezentata de mine il aplica copilului este modul in care majoritatea oamenilor se comporta cu copilul din interiorul lor.

In fiecare dintre noi exista un copil si modul in care ne comportam cu el este dat de dialogul interior pe care il avem cu noi insine, cu vorbele pe care le adresam, cu loviturile grele pe care ni le dam atunci cand gresim si toate acele comportamente nepotrivite sunt cele care ni le aplicam singuri si astfel stima noastra de sine ne scade.

Tu cum te poti cu copilul din interiorul tau?

Care este dialogul pe care il ai si ce fel de cuvinte ii spui?

Louise L. Hay spunea in cartea „Poti sa-ti vindeci viata”:

Fiecare dintre noi are in interior un copil de trei ani.

Din pacate tu iti petreci majoritatea timpului tipand la el si criticandu-l, dupa care te miri ca viata ta nu merge asa cum trebuie.

Daca ai avea un prieten care te-ar critica intotdeauna, ti-ar placea sa il ai tot timpul in preajma ta?

Poate ca exact asa ai crescut tu pe vremea cand erai copil.

Este trist daca aceste lucruri s-au petrecut cu mult timp in urma.

De aceea daca continui sa te tratezi singur in acelasi fel, situatia ta actuala este chiar mai trista.”

Fragment extras din cartea „Poti sa-ti vindeci viata” – Louise L. Hay

 

Incepe de astazi sa construiesti o relatie de calitate cu copilul din interiorul tau, o relatie mai buna cu tine insuti si in loc sa faci copilul sa sufere, sa verse lacrimi si sa stea trist si suparat, alege sa ii oferi zile mai bune.

Gandeste-te ca inca de la nastere timpul ti se duce asemeni nisipului fin ce se scurge dintr-o clepsidra si nimeni nu va veni sa o intoarca pentru a putea sa o iei de la capat.

Ai doar o viata si pe asta o traiesti acum, asa ca de ce sa stai trist?

De ce sa suferi cand poti sa traiesti fericit?

De ce sa lasi trecutul sa te afecteze cand ai o multime de lucruri importante de facut de astazi inainte?

De ce doar sa visezi la ceva cand poti sa obtii si sa te bucuri de tot ce iti doresti?

De ce sa ai mereu in gand o viata ideala cand poti sa traiesti in realitate o viata ideala?

De ce sa iti adresezi vorbe grele si sa ai ganduri negative cand ai o multime de calitati pentru care meriti sa te apreciezi?

De ce sa lovesti in copilul din interiorul tau, in loc sa il iei in brate sa il saruti si sa fii mandru in orice moment de existenta lui?

Daca ai incepe ca de astazi inainte sa nu elimini complet dialogul negativ, ci doar un cuvant in fiecare zi, sa spui cu un cuvant pozitiv in plus fata de cum ai spus ieri si sa ai cu un gand negativ in minus fata de cum ai avut ieri si astfel vei ajunge in timp sa vezi cat de mult ti s-a schimbat viata si nu doar viata ti s-a schimbat, ci tu te-ai schimbat cu adevarat.

Alege sa oferi cel mai bun tratament pentru copilul din interiorul tau pentru ca oferindu-i lui, iti oferi tie si tu nu ai venit pe pamant sa suferi, sa fii trist si sa fii plictisit de viata.

Ai venit pe lume sa fii fericit, sa zambesti si sa te bucuri de acest minunat dar pe care l-ai primit.

Nu toti au ce ai tu si nu toti irosesc aceasta sansa.

Alege sa fii fericit, sa ai in interiorul tau ganduri si emotii pozitive si sa te bucuri intotdeauna de oameni asemeni tie, oameni blanzi, calzi si iubitori cu un suflet deosebit.

As vrea sa ajung la acesti oameni ce au asemenea suflet si acum fiindca te-am gasit pe tine as vrea sa ma ajuti sa ducem mai departe mesajul si impreuna sa stergem lacrimile amare din lume, sa inspiram si sa incurajam pe ceilalti sa creada in ei si in viata lor si sa aiba o relatie din ce in ce mai buna atat cu copiii lor cat si cu copilul din interiorul lor si acest lucru nu ar fi posibil daca nu ai alege sa dai mai departe acest mesaj si sa il distribui cat mai mult.

Poate nu vei ajunge niciodata sa cunosti in fata persoanele pe care le-ai ajutat, dar nu uita ca ajutand un om, chiar si prin distribuirea acestui material, emiti semnale de bunatate si de iubire in Univers si acesta iti va intoarce inzecit.

Contez pe ajutorul tau si pe bunatatea ta si iti multumesc din suflet ca vrei ca impreuna cu mine sa stergem lacrimi din ochii copiilor si din ochii oamenilor mari.

Aaa si inca ceva 🙂

Pentru ca am invatat o multime de lucruri de la oamenii dragi pe care i-am intalnit, as vrea sa iti ofer si tie un cadou, o Carte Gratuita in format electronic in semn de apreciere pentru timpul pe care mi l-ai oferit si o invitatie pentru a face parte din comunitatea oamenilor care isi depasesc limitele, oameni frumosi care au inteles ca schimbarea in lume se petrece atunci cand noi insine reusim sa ne schimbam, oameni optimisti si dornici sa isi transforme viata intr-o poveste extraordinara.

Apasa pe bannerul de mai jos si bucura-te de cadoul important pe care ti-l ofer, un aliat prin care schimbi in 5 minute gandurile negative ca sa poti sa lucrezi la ceea ce iti doresti.

Ai grija de tine om bun! Cu prietenie, Florin Iacob

banner jos

Untitled-1

Comenteaza pe Facebook

2 comentarii la „Cum aduci fara sa stii suferinta in viata ta si a copilului tau”

  1. Teoria o stim cu totii, insa in practica suntem incapabili sa o aplicam. Mama se poarta asa, pentru ca e incapabila sa gestioneze stresul EI, si se descarca pe copil. Asa ca peste 30 de ani vom avea inca o generatie de sclavi obedienti, care CAUTA joburi, si spera ca sa vina cineva sa le DEA ceva…

    E nevoie de trezirea fiecarui individ…

    1. Din pacate acesta este adevarul si societatea in care traim. Daca fiecare individ nu se trezeste si nu incepe sa devina responsabil pentru viata lui, sa incerce sa schimbe ceva, nimeni din exterior nu o va face.
      Schimbarea in lume incepe cu tine si acesta este punctul de plecare pentru a schimba societatea in care traim.
      Sa fim modele demne de urmat pentru cei din jurul nostru pentru ca lumea nu se va schimba daca noi nu ne schimbam.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *